Degeaba 30...

Vizionar sau doar o ultima reduta a omului liber, neatins de ura, propaganda, de micimea unei societati ce pare sa-si fi uitat reperele?

Cumva, acest titan al muzicii romanesti, Tudor Gheorghe, reuseste sa fie cu un pas in fata vremurilor, intuind cu acuratete bilantul celor 30 de ani de libertate si democratie: Degeaba 30.

Timisoara, Bucuresti, Brasov, Sibiu, orase in care inca mai auzi ecoul milioanelor de voci care strigau: Libertate, Libertate, Jos Dictatorul, par sa se fi scufundat intr-o tacere asurzitoare tulburata cand si cand de lozincile fara substanta a unor entitati cenusii.

Pe atunci, de 89 vorbesc, oamenii nu erau atat de stralucitori pe dinafara, nu se purtau nici ultimele tinute ale caselor de moda, nici nu ne sufocam in traficul automobilelor de lux. In schimb straluceam pe dinauntru, eram avizi dupa libertatea de a vorbi, de a cunoaste, de a vedea, de a gandi.

La 30 de ani de la Revolutie, Romania este aproape de a renunta la democratia mult dorita si de a readuce in peisaj discursul si comportamentul totalitar, dictatorial, unul frumos ambalat, in stofa albastra cu  stelute aurite, sustinut de un discurs pro-EUROPEAN.

Stiu, tinerii o sa-mi spuna ca gresesc, ca e timpul lor si ca ei stiu mai bine ca oricine cum e cu democratia, cu libertatea. Pot fi de acord cu ei sau nu, am trecut si eu prin etapa asta in care chiar credeam ca le stiu pe toate, ca nimeni si nimic nu ma poate surprinde si ca eu sunt cu siguranta peste generatiile din urma.
Dar imi doresc din suflet sa-i vad ca se opresc o clipa, ACUM, si ca asculta de cei care au trait si inainte de Revolutie, de cei care au ridicat aceasta tara muncind zi si noapte, construind soselele, spitalele, scolile, blocurile, podurile pe care azi, tinerii nostri le folosesc.

Si le doresc din inima sa nu se trezeasca peste un timp prizonierii unor alegeri gresite, asta daca vor mai avea puterea si agerimea de a constata domnia unui singur om, domnia unui singur partid UNIC.
Nu de alta dar cei ce au luptat in 89, cei ce au trecut o viata intreaga prin lipsuri, necazuri, tranzitii si privatizari, prin mineriade si proteste, cei pe care astazi ii injura si-i condamna la disparitie, in mare parte nu vor mai fi. Vor ramane in urma lor bastoanele rupte, niste fotografii alb-negru si o banda tricolora. Asta si un Degeaba 30.