Film: Deadpool 2

Inca stau si ma intreb cine mama naibii apreciaza astfel de filme?

La inceput a fost Deadpool, fara 1, fara 2, doar Deadpool. Un film hazliu, cu usoare tente de impertinenta si care indraznea sa treaca de anumite bariere, sa provoace audienta, sa ofere altceva.
Urmeaza masacrul Deadpool2, inca un film care demonstreaza ca ce este prea mult, strica.

Nu sunt fan al benzilor desenate, nu stiu si nici nu ma intereseaza prea tare istoria eroilor americani din benzile desenate. Imi plac productiile Marvel si, in general, vizionez cu placere filme/serialele lor

Anul acesta Marvel a venit cu o gramada de noutati, filme si seriale, eroi mai noi sau mai vechi invadeaza salile de cinema si nu numai. Dar ce e mult strica si dupa semi-esecul cu BlackPanther, un film salvat in mare parte de efectele speciale, decoruri, imagine, sunet, vine esecul rasunator: Deadpool2 (in opinia mea).

Citez acum din cronica scrisa de catre Dan Darie pe catavencii.ro

 În disperarea de-a reveni la nivelul atins de original, echipa preferă bidineaua în locul penelului și îngroașă obsesiv tușele doar pentru ca, în final, rezultatul să fie destul de slab. Probabil că Asociația Grașilor Anonimi adoră filmul ăsta.
De fapt, în cazul umorului e mult mai tragic de atît. Primul film adoră să fie porcos și să coboare grațios ștacheta la glumele de liceu cu parfum discret de autobază. Deadpool 2 ar vrea probabil un public și mai general, motiv pentru care glumele au fost tîmpite și diluate, la un nivel acceptabil pentru clasa a V-a. E de-a dreptul trist să vezi cum scenariul reia schema cîștigătoare din original, de data asta mai simplist, mai grosolan și mult mai lipsit de imaginație. Ideea genericului completat la mișto – departe de-a fi originală în sine – trece de la nivelul Mel Brooks al originalului la tristeți de genul Silence of the hams sau Jane Austen’s Mafia. Nu e deosebit de prost, dar nici nu miroase prea bine. Și, dacă privești înspre înaltul cerului, vezi cum stolurile de silă se rotesc deasupra.
Din fericire, avem și o glumă cu puța de minor și faza din Basic Instinct. Spun din fericire pentru că era păcat să rămînă cineva cu impresia că genericul e punctul cel mai jos al producției.
Dar punctul critic, zona pastorală în care filmul o face complet de oaie e povestea. Nu pentru că ar fi un șablon obosit, previzibil de la ani-lumină distanță. Așa era și primul. Dar primul compensa cu un ritm alert, un ton insolent și un sentiment glorios de rupere totală.
Ăsta nu. Deadpool 2 a decis s-o ardă melodramatic. Să bage sentimente și mizerii. Să simtă eroul chestii. Pentru că de aia vine lumea să evadeze din realitate la filmele cu supereroi, să-l vadă pe Superman că plînge ca proasta. Unde primul film cucerea publicul cu povestea unui măgar violent care vrea să se răzbune, al doilea nu prea știe exact ce vrea. Ar miza pe antagonist, dar ăla nu e chiar antagonist. Ar miza pe elemente-șoc, dar, din nou, nu iei în serios moartea eroului cînd licența produce roabe de bani. În plus, explozia furată amatoricește din debutul lui Casino alungă orice impresie de profesionalism regizoral.

Mai mult decat atat, imensul cretin din spatele scenariului isi permite sa faca misto de X-Men, o franciza care a reusit in vremuri mult mai grele ( vorbind acum de efecte speciale si alte giumbuslucuri), sa rupa audientele si sa duca la un alt nivel filmele bazate pe eroii benzilor desenate.

Mai vreti? Mai avem...
Unul dintre personajele centrale ale acestui film e ales parca special sa te faca sa fugi de film.
Ce au gandit mintile luminate de la Fox?

Punem un obez, o claie de sunca sa se fataie pe ecrane si sa-i ameninte pe toti cu moartea...pe toti care considera ca obezitatea este o boala care trebuie tratata ( fix ca homosexualitatea) si nu promovata si acceptata.

Cine dracu isi doreste sa vada trei tone de slanina pe ecran timp de doua ore? Sa fim seriosi!

Aceleasi clisee plictisitoare, aceeasi distributie care trebuie sa imparta "corect" rolurile si sa avem minim o bucata negru, o bucata asiatic, o bucata arab, o bucata indian, o bucata cuplu gay-lesbi...

Cred ca ai 15-20 de minute bune, decente in tot filmul...prea putin, mult prea putin.

Din pacate, vremea glumelor cu substrat a trecut. Publicul asteapta acum sa primeasca totul mura in gura si orice legatura cu filmul de calitate se pierde...avem aceleasi clisee folosite si refolosite, actori din ce in ce mai slabi si filme din ce in ce mai proaste si dedicate parca unor idioti.


Este parerea mea si nu e obligatoriu sa fie impartasita, dar nu am cum sa nu ma gandesc la ce filme s-au realizat in anii din urma, si la ce filme suntem pusi astazi sa asistam.