Referendumul pentru Familie - evenimentul anului in Romania.

O noua problema ivita in zorii unei noi lumi tinde sa rupa o Romanie si asa dezmembrata de partide, de interese, de politicieni incapabili si corupti sau de servicii care, mai degraba vand si distrug decat sa apere, sa protejeze.

Din start trebuie sa postez intrebarea de la Referendumul din zilele de 6-7 Octombrie, fiind deja sictirit de cei care spun ca e doar de fatada si ca, in fapt, se vor baga si alte legi pe ascuns.

Întrebare de pe buletinele de vot de la referendum este următoarea: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”. Din nefericire, întrebarea nu putea fi explicită pentru că este prevăzută în legea 3, iar altă formulare ar fi dus la invalidarea referendumului, deoarece Parlamentul nu s-a învrednicit să modifice legea.

Legea nr. 3/2000 privind referendumul, la capitolul Referendumul pentru revizuirea Constituției precizează: Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”. Ca atare este formularea standard impusă de lege pentru întrebarea ce se pune la o revizuire constituțională şi nu mai poate fi modificată, ca să fie pe înţelesul a cât mai mulţi.

Pare ca Romania si romanii au uitat sa discute, sa se aseze la masa si utilizand cuvinte civilizate si argumente solide, sa ajunga la un consens.
Rar am vazut atata porcaiala si maimutareala, de departe tabara "specialilor" fiind cea care utilizeaza cele mai josnice unelte.

Nici cu INSTITUTIA BISERCII nu-ti este rusine, acestia transformand o discutie normala intr-una care tinde sa arate ca o noua CRUCIADA.

Am rascolit internetul in cautarea unui articol,a unei opinii cu care sa rezonez si care sa fie oarecum echilibrata.
E greu, foarte greu sa gasesti pareri echilibrate, insa m-am oprit la acest articol, scris de catre Adrian Georgescu si care pune unele intrebari de bun simt.

Pana la urma nu este decat o opinie, una care poate fi sau nu corecta, dar care pune o intrebare pe care putini oameni au pus-o:

Ce ar fi făcut Iisus în chestiunea gay ?



România arată în 2018 ca o țară medievală, în care dialogul între părți nu mai e posibil, iar dreptatea se trâmbițează prin stârnirea unor frici primare în „ai tăi”.

Credința nu mai e să crezi în ceva, ci să-l anulezi pe cel care crede altceva.

Personal, de câte ori există o discuție în care e invocată credința, am un singur criteriu. Nu apelez la argumentele intermediarilor, căci ei uneori greșesc. Altfel, cum s-a ajuns de la “Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi” la arderi pe rug în numele lui Hristos? Cineva a mistificat mesajul.

„Slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi»” – Apostolul Pavel

De aceea, încerc să-mi răspund la următoarea întrebare:

Ce ar fi spus și ce-ar fi făcut Iisus în această situație?

Nu-i un răspuns ușor de dat. Iată părerea mea.

Am citit destul de multă literatură religioasă creștină și vă recomand scrierile unor teologi precum Evdokimov ori Losski. (De altfel, cele mai interesante discuții le am cu preotul bisericii noastre, pe teme diverse, de la Led Zeppelin la cum să prinzi niște rafturi de perete și până la energiile necreate. Omul e exact așa cum trebuie să fie un preot: deschis, cald, empatic; a construit din donații adăposturi pentru săraci. O scriu pentru cei care văd în preoți numai niște funcționari ai închistării).

Când au pus bazele dogmei, în secolul al IV-lea, Sfinții Părinți s-au lovit de o problemă: pe de-o parte, cum putem vorbi despre Dumnezeu fără să-L cercetăm? Pe de altă parte, trebuie cumva să vorbim despre El, dacă vrem să le explicăm oamenilor creștinismul. Cum facem?

Noroc că grecii au o inteligență scăpărătoare, ceea ce-i face și buni matematicieni, și buni filosofi, și buni teologi. Ei au zis așa: Dumnezeu va fi definit în mod apofatic, doar prin ceea ce nu este. Numai așa ne putem apropia de El fără să-l cercetăm, vorbind despre ce nu este El. Asta a fost prima „cărămidă” în dogma ortodoxă.

Seamănă puțin cu ce-a făcut Euclid în geometrie, nu-i așa? A început cu axiomele.

De aceea, parcă aș pune întrebarea de mai sus un pic altfel:

Ce n-ar face Iisus în chestiunea homosexualității?

Eu, unul, cred că n-ar îndemna la discriminarea lor. Cred că n-ar cere să li se interzică drepturi. Cred că n-ar vorbi despre ce îi separă pe heterosexuali de homosexuali, ci despre ce îi apropie. Poate ar rosti o pildă prin care le-ar da majoritarilor de gândit, în sensul acceptării și chiar al protejării celor puțini, tocmai pentru că majoritatea e puternică și are această forță de-a ocroti.

Sau poate mă înșel. Voi ce credeți?

De fapt, ce câștigăm și ce pierdem întreținând această ciocnire între două frici: cea a minoritarilor că vor fi persecutați și cea a majoritarilor că vor urma noi și noi cereri neplăcute?

Eu cred că pierdem mult mai mult încercând să câștigăm cu orice preț disputa decât dacă am discuta deschis despre aceste frici.

E straniu cum frica ne face să răsucim întotdeauna ce-a spus și a făcut Iisus. El a îndemnat la iubire și la toleranță, noi alegem să urâm. El spune să nu aruncăm piatra, noi aruncăm cariere întregi. Spune să nu-i judecăm pe cei care nu sunt ca noi, o facem neabătut. Am luat din credință ce nu exista acolo, frica de celălalt, în locul iubirii față de el.

Eram în Berlin când am făcut fotografia de la începutul textului, cu steagul diversității afișat pe o biserică creștină, care spune în mod tăcut asta: aici toți sunt bineveniți.

De aceea, simt că e mai important să nu le fac rău unor oameni care nu sunt ca mine decât frica mea de ce-ar putea ei face, potrivit unor scenarii improbabile.

Voi ce credeți că ar fi făcut (sau n-ar fi făcut) Iisus vizavi de chestiunea aceasta, a relațiilor între persoanele de același sex?

„Cel ce zice că este în lumină şi-l urăşte pe fratele său, acela este în întuneric” – Sfântul Ioan Evanghelistul

Parerea mea am mai spus-o si pe alte site-uri, nimic nou, inteleg pana la un punct nevoile lor, inteleg si sunt de acord ca trebuie sa fie acceptati si ajutati sa se integreze.

Dar nu pot sa concep o familie formata din doi parinti de acelasi sex care, peste ceva timp, sa doreasca si sa aiba dreptul sa adopte.
Si nu pentru ca nu ar fi capabili sa-si iubeasca copilul si sa-l creasca in cele mai bune conditii. Nu!
Pentru faptul ca "anomalia" lor, poate sa serveasca un exemplu contrar legilor naturii si a perpetuarii speciei. Pentru faptul ca acel copil, poate sa creada ca asta e normalitatea, ceea ce nu este adevarat si peste 2000 de ani de existenta si evolutie o pot confirma.

Astept parerile voastre, imagini sau clipuri care sa sustina o parte sau cealalta, asta intr-un ton civilizat si respectuos.

Daca vreti o tara civilizata, moderna si democratica, atunci comportati-va ca atare.

Voi ce credeți că ar fi făcut (sau n-ar fi făcut) Iisus vizavi de chestiunea aceasta, a relațiilor între persoanele de același sex?